La sfarsit de drum printre vise si sperante, printre basme cu printi si printese te trezesti, TU…..TU cea care ai pornit la drum crezand ca exista un suflet pereche pe care o sa-l iubesti toata viata, tu acea romantica incurabila te trezesti ….da te trezesti si realizezi ca de fapt toata cautarea si naivitatea cu care credeai, te-au facut incapabila sa iubesti cu adevarat. Sub masca unui zambet si a unei vieti care promite multe te simti goala. Si cauti visul..il cauti pe Endimion si il cauti cu atata nevoie si disperare ca iti vine sa urli de durere atat de tare incat el sa te auda is sa te salveze. Lacrimile tale nu se vad niciodata..tu nu plangi..big girl don’t cry! Lacrimile tale, sau hai sa schimbam persoana, lacrimile mele sunt in interior..si nu se opresc..fiecare secunda e o lacrima ce curge in interior..

Dar ce vad ei la mine? De ce ma vor? Ce le ofer eu atat de imporatant incat creaza independenta? Cel mai ciudat este ca eu inca mai cred in Endimion, inca mai cred ca e acolo undeva si ca o sa apara in orice clipa sa ma slaveze./ma pai poate salva? Tu l-ai gasit? Si daca da, te-a salvat? E asa cum l-ai creionat cand aveai 5 ani si ascultai basmele citite de mami?